Off-topic: Balcanizarea unui brand

E ușor dureros să intitulez astfel prima postare off-topic despre acest brand al cărui fan sunt încă de dinainte să ajungă în România, dar “experienţele” din ultima săptămână m-au motivat.

În esenţă nu am nimic împotriva adaptării unor oferte la piaţa locală, pentru că sunt făcute în urma unor ample cercetări de marketing, dar pentru mine IKEA reprezintă (încă mă străduiesc să folosesc timpul prezent) o promisiune de civilizaţie accesibilă în această lume populată de prost-gust.

Fac periodic vizite în acest magazin pentru a definitiva armonia propriului spaţiu locativ. Penultima vizită am făcut-o pe 30 August, cu o zi înaintea lansării oficiale a catalogului 2017 (ca în fiecare an acest catalog refuză sa ajungă la ușa mea).

Eu sunt foarte sigur ca renunţarea la salata de somon cu păstăi și sos de hrean din oferta restaurantului IKEA a fost rezultatul unei operaţiuni de adunare. Probabil nu se înghesuia lumea să plătească 23 de lei pentru ea — până la urmă ăsta e preţul unui întreg prânz la o cantină de “corporatiști”, poate chiar pentru două persoane dacă au mâncat ceva mai bine la micul dejun. Ce contează că era gustoasă și ca somonul folosit era de acvacultură responsabilă? Și meniul de somon cu păstăi și sos de arpagic a dispărut. Dar, cetăţeni, păstraţi-vă calmul, a apărut ceafa de porc cu piure de cartofi!(!)

Uitându-mă pe meniul restaurantului de pe site văd și niște feluri de mâncare care deocamdată pentru mine sunt un mit — nu le-am vazut de vânzare în restaurant. Mai încercăm data viitoare.

Pentru că data viitoare vreau să văd și dacă fumatul mai este o situaţie de urgenţă. Cum poţi tu, brand internaţional, să scrii pe ușa de evacuare “Acces permis doar în caz de urgenţă”, “Ușă conectată la sistemul de alarmă” dacă pe ea iţi ies bine-mersi clienţii la ţigară iar apoi iși cheamă un prieten nefumător să le deschidă ca să intre înapoi? Și cum se intâmplă toate astea sub ochii paznicului, băi IKEA? 

Dar să trecem la capitolul principal: mobilă&co. Întâmplarea face că sunt în căutarea unei saltele noi de pat și am dorit să testez toate variantele disponibile. Am mai făcut asta și înainte de reînnoire — se pare că nu mă hotărăsc foarte ușor. Doar că la cea mai recentă vizită experienţa a fost cam la nivelul unui depozit de pe Valea Cascadelor. Saltelele sunt grupate câte două sau patru, cu câte o pernă la două saltele, fără tăblia de pat cu care eram obișnuit până acum, pe care era scris clar numele saltelei, dacă e moale sau fermă, preţul, dimensiunile disponibile, etc. De asemenea lumina a devenit difuză și cam puţină. Am fost și în alte magazine IKEA din afara ţării și parcă și acolo intensitatea luminoasă a fost decisă de o pisică. Poate ideea este să creeze o atmosferă mai “intimă”, de dormitor, dar mi se pare prea anost fără acele spoturi. 

O altă problemă pe care am întâlnit-o navigând pe site sunt produsele inexistente la IKEA București! Adică ce rost are să afișezi produse cu informaţii în limba română, cu preţ în lei românești iar apoi să scrii “Nu este de vânzare la IKEA București”? Înţeleg că site-ul este centralizat, cu un content management system, dar este jenant că dezvoltatorii săi nu au putut face din el ceva mai puţin inutil. 

Chiar mai frustrant de atât este prezenţa unor produse care se comercializează în România, dar numai în anumite culori sau configuraţii. Adică de ce vrei să îmi vinzi niște cutii albe sau negre și nu vrei să îmi vinzi unele galbene (dar pe care mi le arăţi că există)? E cineva de la departamentul de marketing care ia aceste decizii? E complicat din punct de vedere logistic să aduci zeci de paleti de cutii albe dar nu și unul cu galbene? Așa, de dragul diversităţii… 

Și de ce pot cumpăra un covor în varianta 1.7x2.4m dar nu pot cumpăra același model la dimensiunea de 2x3m?? 

Într-un episod viitor: ceva de bine despre IKEA. :)

Categories: off-topic

Share: Twitter Facebook Pinterest Tumblr Google+